Revolutia culturala din China
Astazi incepe primavara calendaristica ,este 1 martie.eu insa vreau
sa scriu despre un subiect foarte interesant si anume despre revolutia
culturala din China anilor 60.In Micuta carte rosie ,cartea care era un
manifest al maoismului,liderul chinez spunea:”Revolutia nu este o cina
sociala,un eveniment literar ,un desen sau broderie.Nu poate fi facuta
eleganta Revolutia este un act de violenta prin care o clasa rastoarna
pe alta.”
In 1958 noua politica de la Moscova parea amenintatoare pentru Mao Zedong .Condus de trufie, liderul Partidului Comunist Chinez a lansat cel de-al doilea Plan Cincinal ,cunoscut sub numele de Marele salt inainte de dorinta de a crea din China prima putere a lumii.Cu toate ca a urmat modelul economic sovietic planul lui Mao a esuat.Pentru putin timp a pierdut statutul de lider comunist,insa in 1966 a pornit Marea Revolutie Culturala Proletara pentru a recastiga conducerea Republicii Populare Chineze si a impune propria ideologie.Marea Revolutie Culturala Proletara Chineza reprezinta o perioada de haos politic si social in care Mao s-a bazat in primul rand pe tineri.Miscarea maoista are drept scop eliminarea elitelor dar si a principiilor chineze stravechi. El a inchis scolile si mobilizare masiva a tinerilor.Iniţial, tinerii au cerut socoteală liderilor Partidului Comunist pentru promovarea ideilor burgheze şi a lipsei spiritului revoluţionar. În lunile ce au urmat, mişcarea a luat amploare, tinerii formând grupuri paramilitare, numite Gărzile Roşii. De la amploarea acestei mişcări şi până la realizarea unui cult al personalităţii lui Mao Zedong nu a fost decât un pas. Gărzile Roşii puseseră stăpânire pe oraşe:atacau oamenii care purtau haine elegante, burgheze, semnele imperiale erau date jos, iar intelectualii şi membri ai partidului erau omorâţi.
Mişcarea a început la începutul verii lui’66, când oficialii de la Beijing au primit „Notificarea din 16 mai”. La 1 iunie, ideea de „a elimina obiceiurile nocive ale vechii societăţi şi a tuturor demonilor şi monştrilor” era în floare. Planul principal, pe care l-au pus în practică Gărzile Roşii, din august 1966, a fost eliminarea celor patru stâlpi antici ai societăţii chineze:vechile idei, vechile obiceiuri, vechile tradiţii şi vechea cultură. Școlile și universitățile au fost închise, iar biserici, altare, biblioteci, magazine și case particulare răscolite sau distruse. Doar în prima lună a terorii roşii, în Beijing au murit aproximativ 2000 de oameni.La nici câteva luni, în multe dintre oraşele chineze se instaurase anarhia. Mao a realizat că situaţia scăpase de sub control, şi a trimis mai multe trupe ale Gărzilor Roşii să restabilească ordinea. Fiind implicaţi foarte mulţi locuitori din zonele rurale şi industriale, în tot acest haos social economia a avut de suferit. Până în 1971, în China s-a instaurat dictatura militară, însă regimul impus de Mao, aşa numita revoluţie a sa, a terorizat populaţia până la moartea liderului comunist, în septembrie 1976.
Pentru un întreg deceniu, şcolile din China nu au funcţionat la capacitatea normală, lăsând o generaţie fără educaţie. Numeroase artefacte şi obiecte de artă au fost luate din muzee şi din colecţiile private şi distruse, la fel si preţioase opere, texte religioase şi istorice. Cât despre numărul oamenilor decedaţi în urma revoluţiei, mulţi istorici estimează că ajunge undeva la 2 milioane.
Referitor la acest fenomen in cartea Problema celor 3 corpuri sunt relatate evenimente din timpul acestei revolutii culturale.
In 1958 noua politica de la Moscova parea amenintatoare pentru Mao Zedong .Condus de trufie, liderul Partidului Comunist Chinez a lansat cel de-al doilea Plan Cincinal ,cunoscut sub numele de Marele salt inainte de dorinta de a crea din China prima putere a lumii.Cu toate ca a urmat modelul economic sovietic planul lui Mao a esuat.Pentru putin timp a pierdut statutul de lider comunist,insa in 1966 a pornit Marea Revolutie Culturala Proletara pentru a recastiga conducerea Republicii Populare Chineze si a impune propria ideologie.Marea Revolutie Culturala Proletara Chineza reprezinta o perioada de haos politic si social in care Mao s-a bazat in primul rand pe tineri.Miscarea maoista are drept scop eliminarea elitelor dar si a principiilor chineze stravechi. El a inchis scolile si mobilizare masiva a tinerilor.Iniţial, tinerii au cerut socoteală liderilor Partidului Comunist pentru promovarea ideilor burgheze şi a lipsei spiritului revoluţionar. În lunile ce au urmat, mişcarea a luat amploare, tinerii formând grupuri paramilitare, numite Gărzile Roşii. De la amploarea acestei mişcări şi până la realizarea unui cult al personalităţii lui Mao Zedong nu a fost decât un pas. Gărzile Roşii puseseră stăpânire pe oraşe:atacau oamenii care purtau haine elegante, burgheze, semnele imperiale erau date jos, iar intelectualii şi membri ai partidului erau omorâţi.
Mişcarea a început la începutul verii lui’66, când oficialii de la Beijing au primit „Notificarea din 16 mai”. La 1 iunie, ideea de „a elimina obiceiurile nocive ale vechii societăţi şi a tuturor demonilor şi monştrilor” era în floare. Planul principal, pe care l-au pus în practică Gărzile Roşii, din august 1966, a fost eliminarea celor patru stâlpi antici ai societăţii chineze:vechile idei, vechile obiceiuri, vechile tradiţii şi vechea cultură. Școlile și universitățile au fost închise, iar biserici, altare, biblioteci, magazine și case particulare răscolite sau distruse. Doar în prima lună a terorii roşii, în Beijing au murit aproximativ 2000 de oameni.La nici câteva luni, în multe dintre oraşele chineze se instaurase anarhia. Mao a realizat că situaţia scăpase de sub control, şi a trimis mai multe trupe ale Gărzilor Roşii să restabilească ordinea. Fiind implicaţi foarte mulţi locuitori din zonele rurale şi industriale, în tot acest haos social economia a avut de suferit. Până în 1971, în China s-a instaurat dictatura militară, însă regimul impus de Mao, aşa numita revoluţie a sa, a terorizat populaţia până la moartea liderului comunist, în septembrie 1976.
Pentru un întreg deceniu, şcolile din China nu au funcţionat la capacitatea normală, lăsând o generaţie fără educaţie. Numeroase artefacte şi obiecte de artă au fost luate din muzee şi din colecţiile private şi distruse, la fel si preţioase opere, texte religioase şi istorice. Cât despre numărul oamenilor decedaţi în urma revoluţiei, mulţi istorici estimează că ajunge undeva la 2 milioane.
Referitor la acest fenomen in cartea Problema celor 3 corpuri sunt relatate evenimente din timpul acestei revolutii culturale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu