Reduceri la cartile autorilor romani contemporani
Stiti ca pe acest blog discutam despre anumite subiecte,dar mai facem si trimitere la anumite publicatii.Oricum in materie de carte semne bune anul are,pentru ca acest an incepe cu reduceri .De pilda voi face publica o promotie pe care am gasit-o pe site-ul celor de la carturesti.Daca veti achizitiona luna aceasta cartile autorilor nostri romani contemporani.Vreau sa adaug aici cateva titluri:
O fată cu un cuib de rândunele în loc de păr, un bărbat care zâmbește prea rar. Ea preferă să citească și să bea un ceai sâmbătă seara în loc să meargă în cluburi, el știe să facă fotografii alb-negru în care soarele apune mai strălucitor decât în culori. Iubirea lor e un dans tăcut, cu clipe pline în care totul se potrivește perfect, apoi cu zile negre în care nici nu-și pot sta alături. Ea plânge, el se încruntă și tace. Ea râde, el zâmbește ușor, foarte ușor, și tace. E cel mai minunat bărbat din lume, iar fata care îl iubește ar face orice ca să-i smulgă câteva cuvinte.
O fată cu un cuib de rândunele în loc de păr, un bărbat care zâmbește prea rar. Ea preferă să citească și să bea un ceai sâmbătă seara în loc să meargă în cluburi, el știe să facă fotografii alb-negru în care soarele apune mai strălucitor decât în culori. Iubirea lor e un dans tăcut, cu clipe pline în care totul se potrivește perfect, apoi cu zile negre în care nici nu-și pot sta alături. Ea plânge, el se încruntă și tace. Ea râde, el zâmbește ușor, foarte ușor, și tace. E cel mai minunat bărbat din lume, iar fata care îl iubește ar face orice ca să-i smulgă câteva cuvinte.
O despărțire prematură, o așteptare înfrigurată, căutări peste ani,
regăsiri sfâșietoare care nu rezolvă nimic, doar adâncesc dorul și
durerea.
Până într-o zi când vor ști amândoi că iubirea a fost acolo, chiar dacă acum la capătul celălalt al ei nu mai e nimeni.
În limbă e plăcerea! Asta e una dintre vorbele favorite ale lui Răzvan
Exarhu, om de radio, de televiziune, bucătar şi acum autorul unei cărţi
cu fericirea în titlu. De la primul rând scris se simte că îi place să
vorbească, în aceeaşi măsură în care îi place să observe şi să asculte. E
acel tip de povestitor pentru care tăcerea şi cuvintele sunt la fel de
importante. Iar curiozitatea lui tandră şi crudă, în acelaşi timp,
compune un tablou viu în care se amestecă emoţiile primei zile de
şcoală, şlapii târşâiţi ai românilor, relaţia dintre eschimoşi şi
raw-veganism, revolta anti sistem, alcoolul, cărţile, crucile făcute în
autobuze, prietenia, urzicile, clişeele, narcisismul din social media,
ecologia, salata boeuf, hipsterii, postul, bunicul lui Bob Marley,
tradiţiile pierdute, bicicliştii aroganţi, discuţiile cu părinţii,
nostalgia, cretinii, obsesia pentru viaţă sănătoasă şi multe alte
subiecte care ne umplu vieţile şi conversaţiile, ne indignează şi ne
emoţionează pe toţi. Umorul textelor este mereu dublat de o duioşie şi
de o sensibilitate care te pot face să râzi şi să plângi, la câteva
rânduri distanţă. Iar cartea este construită ca să poată fi citită de
oriunde, ca o tavă cu o prăjitură care are alt gust în fiecare
pătrăţică, din care ronţăi încet şi îţi doreşti să nu se termine.
Volum coordonat de Oana Bârna
Texte de Gabriel Liiceanu,
Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Tatiana Niculescu, Anamaria
Smigelschi, Andrei Pleșu, Adriana Bittel, Dan Tăpălagă, Jean A. Harris,
Vlad Zografi, Clotilde Armand, Ariana Rosser Macarie, Andreea Răsuceanu,
Andrei Cornea, Monica Pillat, Mihaela Coman, Horia-Roman Patapievici
În loc de introducere: Cioran despre (ne)fericire
În loc de încheiere: Punctul 7 din chestionarul lui Proust: „Fericirea pe care mi-o visez“
Suntem confiscați de „actualitate”! Adică de „știri”, „analize”
politice, informații de ultimă oră, confruntări de partid și reportaje
de front din peisajul instituțional al momentului. Toate „fierbinți” și
trecătoare. Cartea de față încearcă să iasă din strânsoarea acestor
actualități evanescente (inactuale în fond, de vreme ce se uită în
câteva zile), pentru a sonda teritoriul unor aparente „inactualități”:
cele despre care nu prea vorbim, în ciuda relevanței lor universale și a
impactului lor constant asupra vieților noastre. „Inactualități” care
ne macină subliminal, care constituie, de fapt, substanța inevitabilă a
căutărilor, spaimelor și nedumeririlor noastre. Nu promit că, la capătul
lecturii, cititorul va fi „edificat” asupra problemelor de care m-am
ocupat: rostul și istoria inimii, neliniștile și promisiunile
bătrâneții, meteahna prostiei, sensul răului. Dar va regăsi, poate, un
repertoriu de întrebări acute, cu a căror țesătură nu mai apucă,
„ocupat” cum este (cum suntem toți), să se confrunte. Îmi fac iluzia că
paginile acestea vor avea măcar efectul unor scurte promenade igienice,
în afara hărțuielii cotidiene.
Comentarii
Trimiteți un comentariu